Cică a fost odată, ca niciodată, un băiat tare bun si tare drag mie. Unii – cei ce l-au auzit vorbind – spun că are voce de povestitor. Alţii – cei ce l-au citit – spun că este un scriitor înnăscut.
Şi-ntr-o bună seară de primăvară mi-a povestit de locul lui secret, în care ascunde toate lucrurile frumoase. Locul acesta este de fapt o hală uriaşă, care tot creşte şi creşte, şi adăposteşte într-însa frânturi din Bucureştiul de altădat’, casa pipernicită cu gard alb, de care era agăţat un carton unde scria cu carioca albastră ‘BORŞ 2 lei L’, tramvaiul care mergea pe cheiul Dâmboviţei până la Ciurel, mărfarul cu care-a fugit de la Sinaia, va leato 1979, la ceas de-amiză târzie, către sfârşit de gustar, la numai unsp’ce anişori, revistele cu Pif şi Hercule, cărţile cu Măcuşor şi Cocofifi, mormanul de frunze fumegând molcom toamna târziu, Istoria ieroglifică, cerneala din călimară ori nisipul încins de pe plajă.
Şi văzând eu câte frumuseţi poate ascunde locul lui secret, smerit am cerut îngăduinţă să pitesc şi eu câte ceva acolo. Şi-am ascuns livadapoştei.bv, ca s-o feresc de construcţii şi blocuri şi s-o păstrez aşa cum mi-a rămas în suflet de pe vremea în care eram abia un boţ de om.
Mai este loc si pentru o adiere de vant???
e tare frumos la voi !!! Am voie???
thx , j.
O tin minteeeeeeee!
win:
Adierea de vânt este binevenită! Să aducă un iz de prospeţime între toate mai vechi ori mai noi din hala secretă, să răvăşească neastâmpărat câte un colţ, doar ca să-ţi amintească de lucrurile frumoase cam de mult uitate. Te primim cu drag!
Aici nu se mai scrie nimic? Eeeee. Toata lumea sa lasa pe tanjeala.